Mai există o şansă ca PD-L şi PNL să guverneze împreună? Dacă e să-l credem pe Emil Boc, atunci, da, iar partidul prezidenţial studiază, în scenariul numărul trei, o alianţă postelectorală cu liberalii.
„Dorim să obţinem un scor de peste 50% să formăm singuri Guvernul, dar, dacă nu se poate, sunt mai multe alternative: un guvern minoritar, cum s-a întâmplat cu PSD în 2000-2004, altă opţiune ar fi o colaborare postelectorală cu UDMR-ul sau una cu PNL-ul, fiind de acelaşi profil de centru-dreapta”, a declarat, zilele acestea, la Realitatea tv, liderul pedelist Emil Boc. Este pentru a doua oară, în mai puţin de o lună, când o persoană din conducerea PD-L şi porta-voce a preşedintelui Traian Băsescu (prima a fost Elena Udrea) îi pomeneşte pe liberalii în rol de posibili parteneri de guvernare. Lucru nemaiîntâlnit de doi ani încoace, însuşi şeful statului a lăudat guvernul pentru modul în care a reacţionat la inundaţiile din Moldova, iar PD-L şi PNL au avut o poziţie comună în privinţa continuării urmăririi penale a lui Adrian Năstase, chiar dacă, după unele surse, liberalii şi pesediştii ar negocia pentru o colaborare postelectorală.

Semnalele unei reapropieri între foştii tovarăşi din Alianţa D.A. sunt încă slabe şi puţine. Ele sunt lansate dinspre PD-L şi ar putea să indice nu atât intenţia de a reface parteneriatul cu liberalii, cât o încercare de a tempera şi a-şi atrage electoratul de dreapta, divizat între Băsescu şi Tăriceanu. Mesajele antiliberale agresive ale şefului statului, implicarea acestuia în campania pentru alegerile locale, alături de partidul său, au făcut ca PNL – perceput ca ţinta răzbunării prezidenţiale, care nu se lasă, însă, doborâtă – să urce în preferinţele alegătorilor de dreapta, situându-se pe locul trei la locale, cu un nesperat procent, de 19 la sută din voturi, în timp ce PD-L a bătut pasul pe loc. Liberalii par să fi fost beneficiarii unei crescânde antipatii faţă de preşedinte, iar situaţia s-ar putea repeta la alegerile parlamentare, dacă acesta nu-şi calmează discursul. Partidul prezidenţial - favorit în sondaje, dar departe de a putea forma singur guvernul – încearcă să îngusteze falia electorală, să-i recâştige pe alegătorii plecaţi din cauza preşedintelui prea „jucător”, să-i atragă pe şovăielnici şi să iasă din izolarea politică, în care a intrat, urmând linia prezidenţială. Ca strategia temperării să dea roade, este nevoie ca Traian Băsescu să se abţină de la atacuri timp de patru luni şi să nu se mai implice în campania electorală. Este greu de crezut că poate.

Din nou, împreună, „de dragul ţării”

Cu toate acuzaţiie şi injuriile pe care şi le-au adus în trecutul lor recent, PD-L şi PNL încă mai pot guverna împreună. În ipoteza foarte plauzibilă că partidul prezidenţial nu va câştiga suficiente mandate ca să formeze singur ori cu ajutorul UDMR – aflată pe muchia electorală – viitorul executiv, nu are decât o soluţie: să-şi găsească un aliat. Altfel, un guvern minoritar cârmuit de Traian Băsescu, chiar dacă ar trece de Parlament, nu ar rezista mai mult de şase luni. Pentru a evita criza politică, „de dragul ţării”, dar, mai ales, pentru a-şi păstra o parte din privilegiile dobândite în ultimii patru ani, liberalii ar putea accepta să fie numărul doi în viitorul Cabinet.
Noua guvernare va semăna cu cea din primii doi ani ai Alianţei D.A., cu inerentele disensiuni interne, dar, poate, ceva mai calmă, fiindcă Traian Băsescu va zări mai greu „grupurile de interese”, „oligarhii” din jurul guvernului condus de propriul partid.