d c cand te simti cel mai slab om din lume,abandonat de tot ceea ce inseamna prieteni,viata,norocuri,cazi in nebunia aia mare si prinzi in maini ultimele fortze si crezi ca de fapt ai reusit sa depasesti momentul,poti sa te razbuni p tot ceea ce ti-a cauzat rau...te avanti cu picioarele iniante si ....si cazi..dar cazi rau....si regreti mai mult...si gandesti..era mai bine dak nu faceam.era mai bine dak nu ma bagam,era mai bine sa nu fi existat clipa aceea sau mai bine sa nu fi existat eu in lumea asta.ma simt singura si abandonata....ma simt fara puteri...goala si plina de umbre..umbre care dor...fum si cenusa  a celor ce-au fost candva....candva eram si eu om.....akm sunt un biet animal dat cu piciorul mereu ,aruncat in strada....nu vreau nimik din ceea ce apartine altora.....vreau sa inteleg doar ce-i al meu?mai e ceva al meu?